Printre cartierele privilegiate ale Brasovului se afla si cartierul Șchei, iar pentru ca ne mandrim cu o oferta bogata de proprietati in acest cartier, va prezentam una dintre cele mai importante si spectaculoase traditii a Șcheiului, si anume Parada Junilor Brasovului.
Junii Brașovului sau si mai corect spus Junii din Șcheii Brașovului si Brasovul vechi reprezinta un grup de calarasi din Șcheii Brașovului, astazi cu functie ceremoniala, care, an de an, defileaza pe strazile Brasovului. Sarbatoarea lor reprezinta un complex de obiceiuri care combina practici pre-crestine cu manifestari crestine pentru a reda vechiul mit al mortii si renasterii rituale a timpului calendaristic. In fiecare an, in Șcheii Brasovului, in prima duminica de dupa Pastile Rasaritene, adica in Duminica Tomii, atat brasovenii, cat si turistii asista la „Ziua de calari” ca la un eveniment traditional unic, o manifestare fastuoasa cu elemente de mit, ritualuri pre-crestine dar si ceremonial crestin. Exista mai multe grupuri de juni, dupa cum urmeaza: Junii Tineri, Junii Batrani, Junii Curcani, Junii Dorobanti, Junii Brasovecheni, Junii Rosiori si Junii Albiori.
Junii Tineri si Junii Batrani
Junii Tineri reprezinta vechea ceata a feciorilor, adevarati intemeietori ai obiceiului, fiind prezenti pe tot parcursul anului in ritualurile junilor. Atributul de „tanar” li s-a alaturat pentru a desemna deosebirea intre cei necasatoriți, care, prin casatorie erau obligati sa iasa din randurile companiei.
In trecut, Junii Tineri, erau imbracati in haine obisnuite romanesti: o camasa alba, lunga pana mai sus de genunchi, fara guler, cu maneci lungi si largi. Aveau cioareci albi, stransi pe picior si erau incaltati unii cu opinci, altii cu cizme. Pe cap purtau palarii cu borul larg si calota rotunda. La brau erau incinsi cu serpare late „ghintuite”, in care purtau pistoale. Purtau mustati mari, rasucite in sus si pletele lungi pana la umeri. Astazi ei poarta o camașă alba, cu creturi, lunga pana la genunchi, peste care pun un „flanel” cu maneci, acoperit de un „laibar” și de un „spenter” (haina si jacheta) de culoare vanat-inchis, cu nasturi de argint sau suflati cu aur. Cioarecii sunt tot albi, din dimie fina, iar in picioare, indiferent de anotimp, poarta cizme. Pe cap poarta palarii din catifea, impodobite cu panglici tricolore.
Junii Batrani – Bineinteles ca si in onomastica grupului exista o nepotrivire, tanar (june) – batran. Istoriceste explicatia o gasim in necesitatea ingrosarii randurilor celor ce luptau pentru apararea tinutului. Organizatia Junilor Batrani are ca membrii, barbati casatoriti din zona „Pe Tocile”. Vestimentar, acestia poarta costum identic cu cel al Junilor Tineri, dar fara panglici la palarie, fiind si aceasta o dovada a originii comune a celor doua grupuri.
Junii Curcani si Junii Dorobanti
Junii Curcani – Compania s-a format in anul 1879 din randul barbatilor casatoriti care locuiau „Pe Coasta”. Numele de „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperita de glorie in razboiul pentru Independenta de la 1877 a Romaniei, in conditiile in care romanii din Ardeal nu puteau participa la acest mare razboi, ori preluarea acestor costume la numai doi ani dupa marele eveniment, este evident un raspuns la participarea sufletista a romanilor din Șcheii Brașovului, costumul devenind un simbol. El este asemanator cu cel al Junilor Tineri, cu singura deosebire ca, in loc de palarii, poarta niste caciuli negre „cu toc”, impodobite cu pene de curcan si sustinute sub barbie cu o curea fina.
Junii Dorobanti au functionat impreuna cu Junii Curcani din 1879, se desprind de acestia incepand cu anul 1924, devenind grup distinct. Monografia „Junii Dorobanti” pune in discutie anul 1923, ca an al scindarii Grupului Junilor Curcani, prin prezentarea unui registru de procese verbale al Dorobanților în care apare menționat anul 1923. Costumul este asemanator Junilor Curcani, cu singura deosebire ca poarta o caciula sura, model Mihai Viteazul, pe care apare stema Tarii Romanesti si cei doi lei. In randurile Dorobantilor sunt recrutati juni casatoriti de pe strazile apartinatoare zonei Curcanilor si Pajistei si Valea Tei, Valea Morilor si Prund.
Junii Brasovecheni, Junii Rosiori si Junii Albiori
Junii Brasovecheni – Ei sunt o imitatie a Junilor Batrani, atat in protocolul organizarii, cat si in port, cu deosebirea ca in loc de palarii, poarta caciula simpla turcana cu „tugui”. Maialurile le organizeaza la „Foisorul” din Brasovul Vechi (strada Closca), intr-un spatiu dominat de o frumoasa troita ridicata în 1910 de Ioan si Maria Voicu. Sub ingrijirea lor se gaseau si alte troite. Steagul lor de astazi pastreaza chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza si un june brasovechean calare, reconstituit în anul 2007 dupa modelul celui din 1977 facut cu prilejul centenarului Independentei de Stat a Romaniei.
Junii Rosiori – Societatea Junilor Rosiori este constituita din barbati casatoriti proveniti mai ales din zona nord-vestica Șchieului numita de localnici Cacova. Junii Rosiori constituie un grup care, prin accesoriile costumului si onomastica, aminteste de Razboiul de Independenta din 1877-1878.
In procesiunea festiva la Pietrele lui Solomon, Junii Rosiori poarta costumul cel mai pitoresc: camasa le este bogat brodata cu motive populare romanesti, decorate cu mii de paiete din argint aurit, sau alama, chimirul sau „serparul” este cusut cu margele si fluturi aurii. „Laibaricile” sunt din dimie alba, brodate cu cu ibrișin negru, ele sunt impodobite si cu gaitane. O particularitate insemnata a portului Junilor Rosiori consta in faptul ca vataful poarta laibarica pe umarul stang, iar ceilalți juni rosiori o poarta pe umarul drept. Caracteristica lor – de unde si numele – este caciula de rosior cu „pompon rosu”.
Junii Albiori – Numiti din vechime „ăi albi”, deoarece costumul lor era alcatuit din veșminte albe, Junii Nationali Albi s-au construit in anul 1860 in contextul infiintarii Asociatiunii Transilvanene pentru Cultura si Literatura Poporului Roman (ASTRA), in marea lor majoritate facand parte breslele macelarilor si negustorilor din Șcheii Brașovului.Costumul lor difera de cel al Junilor Tineri si Batrani prin camasile de panza alba, scoase in afara, lungi pana la genunchi si largi, in 12 clini, impodobite cu fluturi aurii si broderii in motive romanesti. Sunt incaltati cu cizme, iar pe cap poarta o caciula de blana alba.
Obiceiul Junilor
In dimineata sarbatorii, junii se aduna la casele serjilor, apoi se merge la stegar, sutas, armasul mic, armasul mare, ultimul la care ajung fiind vataful. In jurul orei 11 cele sapte grupuri de juni se indreapta spre Piata Prundului (azi Unirii) din fata Bisericii Sfantul Nicolae. Urmeaza incolonarea grupurilor dupa o ordine bine stabilita si devenita traditionala: mai intai Junii Tineri, urmati de Junii Batrani, Curcani, Dorobanti, Brasovecheni, Rosiori si Albiori. Coloana este deschisa de fanfara. Fiecare grup are in frunte vataful, urmat de stegar, incadrat de cei doi armasi. Vataful poarta lenta rosie pe piept, iar armasii mare si mic, galbena si albastra, formand astfel tricolorul, ca pe vremea cand aceasta era interzis. Plecand din Prund, Junii fac un popas la Troita Capitanului Ilie Birt, unde canta „Hristos a inviat!”, fiecare grup in parte, apoi coboara pe strada Muresenilor pana la Bulevardul Revolutiei, dupa care urca, ocolind pe strada Nicolae Balcescu, trec de „Poarta Șchei”, in sus pe strada Capitan Ilie, strada Pe Tocile spre „Capul Satului” pe strada Podul Cretului si de aici la Pietrele lui Solomon.
Pe tot parcursul defilarii, junii sunt intampinati de locuitorii Brasovului cu urale si aplauze, carora junii le raspund prin a-i invita sa-i insoteasca „la Pietri” ca sa petreaca in natura alaturi de ei.
Odata ajunsi la Pietrele lui Solomon, intr-un splendid amfiteatru natural, junii se raspandesc pe cele doua platouri la locurile amenajate din mosi stramosi, la mesele lor, care altadata erau niste ridicaturi de pamant (eminente romane), dar azi s-au asezat peste ele mese de lemn si metal. Petrecerea incepe prin iesirea la hora si aruncarea buzduganului, pe melodia cunoscuta ca „Hora junilor”. O data cu ora stabilita pentru incheierea manifestarii, grupurile de juni se incoloneaza in ordinea stabilita si stiuta si se indreapta spre Piata Unirii unde fiecare grup canta pentru ultima data „Hristos a inviat” si apoi grupurile de juni se despart luand astfel sfarsit defilarea calare a junilor.
Asadar, an de an asistam la un spectacol, a carui manifestare depaseste de mult intelesul ingust al unui simplu obicei, cumuland in desfasurarea lui elemente de mit, rit, ceremonial si magie, subordonat celor trei aspecte alcatuitoare: primavaratic, pascal si eroic.
Sursa: ro.wikipedia.org
